heavenhelen13

Saptezeci si doua de zile galbene trase prin pupile albastre cu pleoape închise și deschise cu telecomanda    soarele sporea întunericul din jurul tău spre bucuria umbrei tale care creștea, mulțumită    niciodată marea nu îmi va împleti părul că atunci cu fire de vânt și boabe de scoici    și  acum simt pe creștet privirea ta calmă iar pe ceafă genele tale    refuz să îmi crispez sprâncenele sărate îmi astup ochii cu nisip

Când te-am văzut de departe m-am apropiat încet și am devenit unul. Eu îmi coseam aripi de fluture  tu le tăiai la margini                   Să nu atingă pământul Eu alergam fără să mă uit înainte  tu îmi decupai asfaltul                   să nu mă împiedic Eu îmi agățăm privirea de nori  tu îmi legai baloane de glezne                   Să nu cad din zbor. Când te-am văzut de aproape m-am depărtat repede și am rămas doi. M-a speriat faptul că î

 "O să-(ți) spun, într-o bună zi"   ai zis tu într-o doară... Și am știut că o să aștept cuvintele alea degeaba,   multe căsuțe din calendar.    Ideea mă intriga dar se amesteca în tornade înnodate strâns Și nu se mai vedeau decât marginile uneori ieșind de sub manșete.    Într-o bună zi nu voi mai vrea să aud nici un cuvânt de la tine... nici de râs nici de încruntat nici de ridicat din sprâncene   

 Poeziile mele sunt atât de personale Ca niște scrisori care ȚIPĂ numele destinatarului.    Dacă le-aș cenzura puțin, Dacă X ar avea 3 pisici,   Y ochii verzi și   X trăsături frumoase... cuvintele s-ar decolora și sentimentele întinse pe foaie   ar deveni opace pentru că și pentru mine se diluează în timp    Atâta timp cât acuarela e umedă, vie, nu o pot arată nimănui Iar când se usucă, alta e deja pe șevalet. Cred că le voi strâ

 Sentimente?N-avem. Doar scame de lumină pe bulevard; doar nopte neagră, fără zahăr Somn?N-avem. Doar urme că a plecat de mult sub ochi; Doar vise răsucite după ureche. Timp?N-avem Dacă motocicletele depășesc mașinile, noi de ce să nu ne depășim? Nu avem nimic. Decât un neon colorat, știri, idei de cumpărat Decât înghețată pe băț, zâmbete ironice, fum Decât imitații, băieți din provincie și sirop de tuse.

 Aveai două pisici și o bucată de stradă în fața ferestrei. Spuneai că am prea mult timp; îl țineam acasă, într-un borcan de sticlă verde Mă evaporam când cerul începea să se decoloreze și mă împătuream când orizontul se-aprindea. Respiram doar întunericul dintre clavicula și gâtul tău. Temeam lumina pentru că dizolva tot ce credeam că aveam. A nins peste privirea, cicatricea, și peste sufletul meu beat... Și ecoul vocii tale s-a pierdut; asfaltul, chiar 

 Gustul metalic al cerului și gheața-nvinetita îți aduc aminte că e iarnă. Paltoane și geci, singure, perechi sau stoluri se învârt în cerc în timp ce tu ai grijă să le culegi gândurile din ochi. Visezi fâșii lila de ploaie dar accepți perdeaua albă; ți-e indiferent de când ți-ai înlocuit inima cu o cameră foto iar ochii cu lentile fisheye. Tu vrei culori și lumină, dar iarna te refuză; fustele însă nu, deci e totuna, doar gustul se schimbă. Luna e tot