Casmir oranj joia

Saptezeci si doua de zile galbene
trase prin pupile albastre
cu pleoape închise și deschise
cu telecomanda
  
soarele sporea întunericul
din jurul tău
spre bucuria umbrei tale
care creștea, mulțumită
  
niciodată marea nu îmi va împleti părul
că atunci
cu fire de vânt
și boabe de scoici
  
și  acum simt pe creștet
privirea ta calmă
iar pe ceafă
genele tale
  
refuz să îmi crispez
sprâncenele sărate
îmi astup ochii cu nisip
și urechile cu apă
  
sub lumină ascunsă
tac
și aștept cu răbdare
să treci mai departe.